Sa spunem ca primesti o vizita neasteptata, ca prin absurd te trezesti la usa cu o persoana a carei prezenta te ia prin surprindere. Deschizi totusi, pentru ca sunetul televizorului ere atat de tare incat se putea lesne auzi din afara casei, si neprefacandu-te deloc surprins, devii politicos. <<Hai, intra! Acum, daca tot m-ai surprins, carui fapt datorez prezenta ta aici, la mine?!..>> Fuck! E atat de greu sa disimulez!
Ce faci atunci cand musafirul nepoftit se instaleaza comod pe canapea si-ti cere nerostit dreptul lui de musafir? Te oferi politicos sa-l sevesti cu un ceai, o cafea, un pahar cu lapte rece, sau poate un vin?! Te asezi indiferent la dorintele lui nerostite si continui sa-ti exprimi surprinderea?!….Incepe sa-ti povesteasca cum se afla intamplator prin zona, si cum nu mai auzite demult nici o veste de le tine s-a gandit sa vada "ce mai faci". Incepeti o discutie plictisitor de banala, politicoasa si degeaba. Tu tot speri sa-ti simta agitatia si sa se simta. El tot vrea sa mai afle despre "cum" si "ce" nou in viata ta si se pare ca-i iese pentru ca bunul tau simt e mult prea dezvoltat.
Si acum raspunde-mi, ce faci tu intr-o asemenea situatie?
Iar m-am trezit tarziu in dimineata asta.Imi suna mereu ceasul la 8.00 dar nu reusesc sa ma misc.Ma intind, il inchid si adorm la loc.Toata noaptea am dormit pe partea dreapta.M-am trezit amortita si indurerata…
Intr-un tarziu am reusit sa-mi misc membrele si sa ma deplasez spre baie, bucatarie… Lasasem televizorul aprins.Am intepenit pe canapea.Un film execrabil, bun pentru un inceput de zi.L-am dat pe mute si am incercat sa citesc ceva.Ce viata! Fara program strict, fara obligatii(prea multe)…
Ah! Nu din nou!
Prin usa metalica se aud vocile vecinilor.Pentru a cata oara!Persoane invarsta, pensionari cu tabieturi, cu regularitate ies in usile apartamenteleor si incep sa sporovoiasca.E mult mai rau decat un stol de vrabii!Si stau ei asa, in usi, comentand, vociferand, indignandu-se, razand, certandu-se…cine mai stie… cu zecile de minute.
Gata cu concentrarea, gata cu lectura, gata cu tihna matinala! Drepti! La apel strigam: prezent!
Ei bine, in dimineata asta a fost prima data cand am simtit nevoia sa ripostez. Am inceput sa strig de pe canapea, sa ma revolt, sa-i condamn ca n-am altceva mai bun de facut decat sa stea de vorba pe palier…De ce nu intra in casa?! De ce nu se viziteaza la o cafea?! De ce-mi deranjeaza diminetile?!
Absurd, stiu! Dar atat de necesar!
Simteam cum mi se ridica sangele la cap.Si cu cat ma enervam mai mult si strigam mai tare, cu atat deveneau ei mai guralivi.Si brusc liniste!
EEEEHHH! Ce bine! Sa continui dar sa-mi satisfac micile placeri.
Atat!
Au inceput sa lucreze din nou undeva, la etajele superioare, la tevi, la parchet, la …Naiba sa-i ia pe toti!
Am privit pe fereastra enorma a camerei de zi. Macar de asta ma bucur. E mare, generoasa, teii sunt albi si par mai insufletiti cu chiciura asta deasa pe ei.
Nu mai rezist asa.Ma imbrac pe fuga, imi indes laptopul si maruntisurile in geanta insuficienta si plec.
Orasul e aglomerat.Evident!Cardul aproape de 0.Normal!…
O cafea in Planter’s, niste discutii mereu ramase neterminate cu domnisoara Luca, tigari sudate, ceai fierbinte, …ehh, acum parca mai merge!
Erau si ei fericiti!
